Scriem cu pipi
cîntăm cu polìpii
rostim pe-o nară
grăim gargară
plîngem prin muci
rîdem din buci
sterp şi hapsîn
pe-un sfert de plămîn
stoarcem răsufletul
spiritu-i sufletu’
născocim pîrţuri
gîndim sugîrţuri
ştim vrem putem
borhot şi mehlem
rîcîie-n caca
mintea săraca
cînd ne udă slipii
ce-am citit în pipi
(de-atît detritus
par că roditu-s)
ÎNcîntece, Vinea 2010
poem citat cvasi-integral de Paul Cernat în recenzia din Dilemateca (dec. 2010)
Mă uit în rai cu binoclul
Precista îmi face cu ochiul
De dragul meu se-ntrerupe din plîngeri
şi-mi trimite bezele prin îngeri
De colo de sus
îmi face cu mîna Iisus
pesemne ca să-mi arate
perluţe-n spini paiete-n stigmate
Mucenicii sfinţii şi martirii
îmi surîd cu glanţ în timpul pătimirii
Călăul irodul şi iuda
se simt excluşi îi torturează ciuda
Şi uite-aşa mă uit eu la cer
prea fericit altceva să mai cer
prea înţelept ca să plîng
şi ca să rîd prea nătîng
Sînt un om norocos
să mă ştiu privilegiat de Hristos
să simt duhul sfînt
peste umărul meu rîzînd rîzînd rîzînd
Pentru un singur scop am fost ales
N-am pe pămînt alt interes
decît să spun ce-am aflat de la muze
Dumnezeu a creat lumea să se-amuze
Noi doi în curtea blocului
escaladam cireşul domnului Drăghici
nimic în aparenţă nelalocul lui
cînd îmi puneai în mîini fructele mici
Nu ştiam dacă tre’ să le
pap să le pipăi sau să le privesc
Printre crengi îţi vedeam vesele fesele
Venele-mi zvîcneau într-un vîrtej vitejesc
Ce-ţi plăcea să te laşi în jos pe trunchi
şi să te prind în braţe ca pe-un căţel
Rîdeai cum nu mai auzisem pîn-atunci
cred că şi rîsul meu suna la fel
Sătui de cireşe nesătui de joc
ne-am tăvălit de-am răscolit iarba din arie
ne-am oprit să gîfîim aveai cei mai frumoşi ochi
A doua zi aveam amîndoi urticarie
1995
poem publicat în antologia Marfă (1996), vol. Ana are mere (1997) şi reluat în Tiuk! # 25 “Kopilozaur” (primăvara 2010)
Facsimil din Cartea însemnată de la Editura Vellant. Cum pagina 56 mi-a revenit mie, am profitat că e goală ca să o umplu cu o poezie urbană. Îi datorez sugestivele chenare unei necunoscute prietene de la Vellant, căreia îi mulţumesc că mi-a salvat contribuţia de la platitudine.
Notă: Ioanid e vechiul nume al parcului dintre Bd. Dacia şi Piaţeta Icoanei (vizavi de Institutul Francez ), actualmente Parcul Ion Voicu.
Notă după notă: În voulumul de versuri ÎNcîntece (în curs de editare ), acelaşi poem apare cu un cuvînt schimbat. Cum ar veni, “ediţie revizuită”.
C-un glonţ în cap poţi arde-ntreaga lume
cu capu-n aragaz o poţi gaza
poa’ s-o inunde-o lamă-n vena
şi-un ştreang la gîtul tău poa’ s-o sugrume
Te poţi pe tot pe toate răzbuna
Te-au blestemat să fii să porţi un nume
te-a deocheat prezenţa lor şi-acum e
momentul să te lase-n plata ta
Tuleie-n astre -nalţă Lucifere
stuchind letalul stoc de somnifere
priveşte-n jos să-i vezi omizi avide
sînt ei călăii victimele gloata
ei habar n-au că-s la discreţia ta
Doar rîzi de ei şi nu te sinucide
Ana are mere, Cartea Românească 1997
În parcul tineretului bătrînii
se duc să stea, să moară iară-n viaţă,
cînd focul ud le-apune dimineaţă
şi-abia răsuflă zguduind plămînii.
În Parcul Libertăţii-nlănţuiţii
se plimbă nemişcaţi sub umbra clară
şi îşi repetă pentru-ntîia oară
solemne şoapte, certe supoziţii.
În Cişmigiu un suflet însetat
şi, survolînd agale Plumbuita,
o vietate ce nicicînd trăit-a,
în Parcul Circului un cap-pătrat,
în Parcul Voinicelul vreun plăpînd,
la Zoo frunzele, cîinii-n Botanică -
intră ieşind din amorţita panică
în gînd a Bucureştilor plîngînd.
Poeticile Cotidianului sunt o serie de intalniri initiate in mai 2005
pentru a oferi prilejul publicului literaturii sa isi ia la intrebari
scriitorii. Mai multe despre cele 65 de editii de poetici si despre
editiile urmatoare la adresa http://casadepoezie.wordpress.com/poeticile-cotidianului-2008
E frig în colţu’ străzii. Şi mai frig
e dacă ai juma’ de haină udă
şi nici juma’ din şoferime nu dă
pentru spălatu’ de parbriz nimic.
(Din frunte pînă-n talpă frige-a frig.)
Lunetele-n lunetă le cuprinde,
cu teu-n dreapta sări-le-n grumaze,
cu cocktailul în stînga, kamikaze ,
le-nfruntă flota rece şi fierbinte.
(Lacrima şterge-o din parbriz şi-ntinde-o.)
E cald lîngă ciuperca de- aerisire caldă;
şi te dizolvi în spumă, muci şi sevă;
îţi vine-ncet sfîrşeala şi-ţi relevă
tot locu-n care îngerii se scaldă.
(Ţi-e răsuflarea parcă şi mai caldă.)
Ţi-e dor de-acel ţinut, ţi-e cald de dor,
dar stai dincoace-n veghe iepurească,
ca nu cumva să-ncerce să-ţi manglească
ăilalţi cîştigul zilei pe cînd dormi.
(Şi iar se pune roşu-n semafor…)
Stare de urgenţă #1, Chişinău, decembrie 2007